Porumbei colorati

De cand nu mai e Ghibi cel care sa ma …asa… la cap de dimineata, am dat de papagalii lui iubi. Are o pereche de papagali inseparabili, tare insociabili si galagiosi, dar frumosi 😀

A vrut sa-i dea la un moment dat si mi-ar fi parut rau, ca-s tare draguti, dar in ultima vreme numai cand dorm!
De dimineata, sau mai bine zis din perioada in care inca ai noaptea-n cap, incep sa caraie.
Intai se trezesc si zgarie cusculita de lemn in care au cuibul. Dupa ce s-au plictisit de zgariat in lemn, ‘barbatelul’ incepe sa urle armonios. Urla si la mine ca ma misc in pat, nu numai la papagalita de nevasta-sa. Cand bineinteles ca nu mai am nici cea mai mica sansa sa inchid un ochi, parca stiu; atunci fac liniste. Cand ma trezesc si aprind laptopul, atunci sunt cei mai cuminti papagali din lume… mananca, beau apa, dezbat afaceri, treaba lor.

Mai au si perioade cand fac chestii ce n-are voie sa vada un copil sub 18 ani. Perioade dese, de cand ii stiu. Ei saracutii tot incearca, si sunt atat de romantici!
El urla la ea, ea ii da cate un cap in cioc, fuge, intre in cusca cu cuibul, el fuge dupa ea, ea ii mai trage cate una, il scoate afara din cuib si in final dupa ce l-a facut cu ou si cu otet se indupleca si fac treaba aia ce o fac pasarile inainte sa faca oua.
Si tot degeaba o fac (la propriu) ca ea nu stie sa le cloceasca. Sunt niste papagali sadici – arunca oule din cuib si se joaca cu ele.

Mie-mi place de ei. Sunt niste draguti si au caracterul lor. E drept ca-mi vine catodata sa-i condimentez si sa-i bag intr-un kebab, dar dupa ce ma ridic din pat imi trece 😛