O noapte în doi… (1)
Doar ce l-am sunat şi i-am spus noapte bună, somn uşor şi deja mi-e dor de el.
Pun iar mâna pe telefon şi îl sun … ciudat, de obicei răspunde repede, are treabă ? nu aude telefonul ? ce face ?
Închid şi mă întristez, mă întind în pat, pun capul pe pernă, închid ochii şi aştept să adorm.
Mă mut de pe o parte pe alta, nu reuşesc să adorm, nu îmi găsesc locul.
Mă sună! Sar din pat, iau telefonul şi răspund „somnoroasă” :
Eu : Da..?!
Cu vocea lui cea caldă şi dulce îmi spune :
El : Ce faci ? M-ai sunat ?!
Eu : Da, voiam să îţi mai spun odată noapte bună..
El : Nu e asta, spune-mi ce s-a întâmplat
(… ce mă enervează că mă prinde mereu cu minciunica )..
Eu : Mă gândeam că ai putea veni până la mine, vreau să vorbim..
El : Îmi termin treaba pe aici şi vin, te anunţ când am ajuns.
Ooohohohooo.. de obicei spunea aceeaşi replică „dacă aş putea, aş veni..”..
Dar acum nu domle! Acum a acceptat din prima!
Iau repede halatul pe mine şi aştept beep-ul de la el.
Beep! A ajuns, fug la uşă să îi deschid uşa!
Îi deschid uşa, îl privesc din cap până în picioare şi îi sar în braţe.
Nu mai rezistam mult, aveam nevoie de îmbrăţişarea lui, trebuia să îi simt parfumul lui.. nu ştiu ce parfum foloseşte pentru că nu mă pricep la ele, dar mă dă pe spate.
Mă sărută cum ştie el mai bine, acelaşi mod, şi nici nu vreau altul, mereu îmi muşcă buza de jos, îşi muşcă buzele, apoi mă înnebuneşte cu limbuţa lui, are un sărut pasional şi totodată sălbatic, îi scapă mâinile pe unde nu trebuie, şi îi dau de înţeles că se cam întinde… ne luăm o gură de aer, mă ia în braţe şi mergem la mine în cameră.
Partea a 2-a în următoarele zile..
