Colindătorii

Ca în fiecare an, în Ajunul Crăciunului vin colindătorii.

Înainte se adunau cu mic cu mare şi cântau cât îi ţineau gura, nu erau curioşi dacă primeau ceva de la gazde, ei cântau.

Am primit şi eu colindători. Ţin minte că au venit nişte puştani mici la uşă şi au început să cânte, unul se bâlbâia, altu râdea, într-un final s-au pierdut toţi şi nu au mai ştiut nici versurile.Le-am dat bani şi am zâmbit.Mi-au mulţumit şi au plecat.

A mai venit o trupă de băieţi ce se vedea pe ei că aveau chef de caterincă şi cântau în bătaie de joc, le-am închis uşa.

Nu mai este cum a fost odată, să cânte omul de plăcere, nu pentru bani …

Anul acesta m-am hotărât să nu mai primesc nici un colindător.

Ăştia vin la golit, o duc rău cu banii.. şi eu o duc rău aşa că N-AM !

Voi mai primiţi colindători ?!

Leave a Reply