Prin Milano

Duminica, ora 6:59, suna ceasul…
Ne trezim la 7:15 bineinteles.. ne imbracam si marsaluim catre gara. Ne facem comozi in tren si ajungem pe la 9 dimineata in Milano.

catedrala din milanoPrimul lucru ce trebuia facut era sa.. iesim din gara. Gara din Milano este imensa… o gramada de nivele, multe multe scari; cred ca e nevoie de o harta separata pentru gara ca sa nu te ratacesti prin ea 😀

Am iesit si din gara, doamne ajuta, si venind in Milano total nepregatiti (adica am pus degetul pe harta si am hotarat – maine acolo mergem), ne-am gandit sa vedem macar stadionul San Siro, faimosul, uriasul, etc… stadion imens.
Bineinteles fiind copii de Zorro am hotarat ca e ok sa mergem pe jos… De unde draci sa stim ca stadionul e in partea cealalta a orasului si orasul e chiar… MARE!

Ne-a indrumat un nene catre metrou, ca altfel ne-apuca Pastele la Milano…
Ca sa ajungem la stadion trebuia sa schimbam 2 metrouri. Apropo… n-am mai fost cu metroul ever…. asa ca ma uitam ca bou’-femeie la poarta noua ca nu stiam nici cum se foloseste biletul..

Am ajuns intai si-ntai la jumatatea destinatiei: Duomo. Am urcat catre lumina zilei si am ramas efectiv masca impietrita cand am vazut ce e in fata noastra: a doua catedrala ca marime din lume, absolut imensa si absolut m-a lasat fara cuvinte.

ferrari store din milano

Am fi stat cred ca mai mult s-o admiram daca nu era plin de oameni care ne bazaiau intr-una sa luam niste ate colorate pe post de bratari “for peace and good luck”… ok,ok… am inteles ca e important pentru ei, am luat o ‘bratara’ si am pus-o in buzunar…. si tot n-am scapat, acuma trebuia sa o pun SI pe mana.. uff… asa ca ne-am carat repede din zona si am ajuns la.. Ferrari Store 😀

Am facut cateva poze si am mers sa cascam si noi ochii la articole Ferrari, si – o , da – i-am cascat cat am putut de largi cand am vazut ceas Ferrari cu 6.300 de euro, stilou Ferrari cu 1.200 de euro si… ochelari de soare cu *m-apuca durerea de cap* 6.000 si ceva de euro 😐 (imi pare rau ca nu i-am facut poza…, poate nu credeti…)

Dupa ce am reusit sa respir normal din nou, am mers mai departa sa cautam stadionul. L-am gasit si pe San Siro cel faimos, dar era inchis, damn it! Asa ca numai bine am obosit de la atata aglomeratie si am decis sa mergem inapoi in Piacenza.
Am luat tramvaiul, cu care cred ca am mers mai bine de o jumatate de ora… nestiind macar unde ar trebui sa coboram 😀 dar ne-am descurcat pana la urma si am ajus intregi inapoi in gara.

Am ajuns si inapoi in Piacenza si am vazut ca e inca intreaga, n-a explodat nimic intre timp 😀 Asa ca am reusit sa trag un pui de somn linistita dupa lunga plimbare fara un scop anume in Milano 🙂

Leave a Reply