A doua zi de Craciun

Pe vremea cand eram un tanc de copil si inca mai credeam in Mos Craciun, 26 era o zi de mare importanta. Cu o zi inainte gaseam cadourile puse de Mosul (care in mintea mea intra de pe balcon, ca horn la bloc n-am vazut nici pana in ziua de azi), dar bucuria nu se termina aici, urma sa ne serbam zilele de nastere (noi, surorile) a doua zi.

Mama pregatea din timp 2 torturi (unul pentru fiecare) cu multa crema de ciocolata. In fiecare an as fi vrut un tort rotund, dar la cat de bun era era ok si unul cu colturi. Nu aveam voie sa ne bagam degetele prin el pana venea momentul taierii (nici atunci de fapt, dar te mai uiti?), asa ca ne bucuram daca mai ramanea crema in plus in cratita.

Aveam un meniu delicios de ziua noastra. Salate cu morcovi, ciuperci, conopida… orice ce poti amesteca cu multa maioneza (probabil de aia eram un mic butoi cand am fost mica). N-aveam eu chef sa stau sa ajut la pregatiri la varsta aia, mie mi-era de-ajuns sa ling castroanele si cratitele inainte de a fi spalate.

Asteptam cu nerabdare sa se faca seara odata, sa vina invitatii. Pregateam jucariile sa fie la indemana, topaiam pe pat de nerabdare si vroiam sa sune la usa odata!

Si veneau! Veneau invitatii si incepea ‘petrecerea’. Noi copii ne jucam in camera noastra si oamenii mari aveau treburi.. de oamani mari (nu stiam noi ce-i aia..).

Puneam muzica, topaiam, ne jucam cu jucariile, ne laudam cine a avut privilegiul sa primeasca cel mai tare cadou de la Mosul si, bineinteles, desfaceam cadourile de ziua noastra.

Nu era timp destul mai niciodata. Trebuia sa se termine si cheful de oameni mici, asa cum s-a terminat si capitolul de aniversari in familie, cu aceeasi oameni.

Am crescut amandoua, era timpul sa avem invitati preferati, sa ne tinem ziua in oras, nu mai era asa interesant sa te joci cu jucarii intre 4 pereti.

A doua zi de Craciun a devenit intre timp o alta zi de vacanta, apoi concediu, si peste cativa zeci de ani va fi o alta zi in care probabil ma voi bucura de pensie. Dar pana atunci o sa incerc sa ma bucur de sarbatori asa cum m-am bucurat cand eram mica. Si daca spiritul de Craciun nu mai e acelasi, amintirile il fac sa fie special 🙂